…să te construiești pe tine, construind pe alții…

Născut la Ipotești pe 09.02.1958, frecventează între anii 1973-1977 liceul teoretic „Ștefan cel Mare” din Suceava secția reală, urmând apoi cursurile Univ. „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, specializarea Istorie-Filosofie, pe care o termină ca licențiat cu diplomă de merit având a 5-a medie de absolvire pe țară în anul 1982. Ulterior profesează ca și cadru didactic în diverse instituții din învățământul preuniversitar unde deține funcții de conducere, ca inspector în administraţia publică locală, iar din anul 1995 devine cadru didactic al catedrei de Filosofie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Din anul 1998 este doctor în filosofie cu lucrarea „Orizonturi și niveluri în semiotica discursului filosofic”. În prezent este profesor universitar, conducător de doctorat, expert ARACIS și președinte al  Societații Române de Filosofie, Inginerie și Tehnoetica. Are la activ un număr de peste 10 cărți apărute la edituri de prestigiu atât din țară cât și din strainătate și peste 50 de articole de specialitate apărute în reviste științifice de certă valoare academică. Este membru în diverse asociații profesionale, face parte din colegiul de redactie al multor publicații științifice din țară și peste hotare, având nenumărate participări la conferințe, colocvii, simpozioane. De asemenea, este recunoscut la nivel internațional ca fiind unul dintre cei mai valorosi pictori fractali din lume.

Trecând peste aceste aspecte biografice, mărturisesc că motivul pentru care dumnealui face subiectul acestui articol este felul în care domnia sa întelege să folosească actul educațional în construcția identității individului. Calitatea sa cea mai evidentă ca profesor este aceea că investește cu încredere studenții, lăsându-le libertatea de a-și alege modalitățile prin care fac față sarcinilor școlare în funcție de propriile lor aptitudini. Această abordare le permite tinerilor să dezvolte opinii originale, în concordanță cu propiile trăiri, apropiindu-se asfel încet, dar sigur de informația și sensul celor prezentate în cursul pe care ei îl studiază.

Vorbim aici de o apropiere naturală față de cursul fracventat, prin care tinerii capătă încredere în propriile capacități, ceea ce duce inevitabil la dezvoltarea aparatului critic și o mai bună interacțiune între profesor și student.  Folosită cum trebuie, această strategie didactică duce inevitabil la dorința studentului de a se afirma. Energia pe care această dorință o dezvoltă, conduce spre studiu individual și munca de cercetare care rareori nu dă rezultatele scontate odată ce este făcută din pasiune. Meritul domnului profesor este acela că găsește prin metodele sale calea de a stârni această pasiune. Niciodată nu vei motiva un elev să-și dorească să studieze un domeniu dacă pozezi într-o somitate supremă, a cărei opinie are valoare de adevăr absolut. Trebuie să înțelegi ca și cadru didactic că rolul tău este a cela de a găsi adevărul respectiv în elevii/studenții tăi sau, după cum susține domnul Viorel Guliciuc, să întelegi să te construiești pe tine, construind pe alții…